Cum exersează Rusia soft-power-ul sau de ce câinele care latră, și mușcă

La nivel regional, politica externă a Rusiei se ramifică în această perioadă în practici soft power și hard power. Într-un exercițiu de imaginație divulgată, în prima ipostază îl vizualizăm pe președintele Vladimir Putin pe malul unui lac aflat la granița Rusiei cu Mongolia, cu pieptul gol, sărutând bărbătește o știucă de 21 de kilograme, pe care a pescuit-o în baza unei experiențe de invidiat, desigur, sau îl reperăm într-o rezervație naturală salvând o echipă de operatori de televiziune de atacul unui tigru siberian. Totodată, fostul colonel KGB demonstrează într-o fotografie la înaltă rezoluție că James Bond este o proiecție mai puțin rafinată de-a sa, într-o concentrare temeinică asupra unei ținte care nu ne este dezvăluită, dar pe care o putem ghici cu pupila dilatată de frică, purtând un costum cu o croială a cinematografiei americane a anilor ’40, aproape apretată, și testând o mitralieră semi-automată în interiorul unei clădiri de birouri ale unor arhitecți din Tula.

Nu ne vom concentra atenția asupra dezbaterii referitoare la criza din Ucraina, ci asupra exercitării puterii persuasive sau soft aplicate de statul rus în regiunea separatistă a Republicii Moldova. Reputația de jucător internațional și părinte protector (Maica Rusie) funcționează în raportul Moscovei cu liderii de la Tiraspol în sistem de retribuție. Rusia recompensează regiunea transnistreană pentru cumințenie, ascultare și loialitate prin ajutoare umanitare, prin asigurarea unor suplimente consistente pentru pensionari (chiar săptămâna aceasta Rusia a virat în contul separatiștilor 300 de milioane de ruble), prin furnizarea de gaz solicitând plată numai din partea Chișinăului, printr-o logică economică, așadar. Dar nu numai. Securitatea regiunii separatiste a Republicii Moldova este asigurată de Rusia prin menținerea forțelor militare, în ciuda obligațiilor internaționale pe care aceasta le are, invocate cu jumătate de gură de elita politică de la Chișinău.

Un instrument soft-power pe care îl joacă Rusia prin intermediul Tiraspolului este asaltul continuu asupra celor opt instituții românești de învățământ din regiune: Liceul ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, Liceul ,,Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol, Liceul ,,Evrika” din Râbniţa, Liceul ,,Alexandru cel Bun” din Tighina”, Liceul ,,Mihai Eminescu” din Dubăsari, Gimnaziul din satul Roghi, Gimnaziul din Corjova şi Şcoala-internat din Tighina. Numărul elevilor care studiază în aceste școli ajunge la 2000, însă scade de la an la an din cauza presiunilor autorităților separatiste. Acestea insistă ca administrația instituțiilor să plătească chirie și serviciile comunale într-un cont care aparține Tiraspolului, dar acest lucru sfidează legislația Republicii Moldova, pentru că școlile se află sub jurisdicția Ministerului Educației de la Chișinău.

La 19 octombrie 2012, CEDO a condamnat Rusia pentru încălcarea dreptului la educaţie al unor cetăţeni din regiunea separatistă transnistreană care studiază în şcolile cu predare în grafie latină şi a obligat-o să achite, în termen de trei luni, câte 6.000 de euro celor 170 de reclamanţi şi 50.000 de euro cheltuieli de judecată. După aproape doi ani, Rusia nu şi-a onorat obligaţiile în acest caz.

Deunăzi, reprezentanţi ai structurilor paramilitare din regiunea transnistreană au efectuat o vizită la Gimnaziul românesc din Corjova și au anunţat că intenţionează să preia controlul asupra clădirilor instituţiei de învăţământ, ca să le amenajeze pentru miliţia locală. Pe fundalul neînțelegerilor dintre Chișinău și Tiraspol, chiria pentru aceste clădiri nu a fost achitată din iulie 2013. Formatul de negocieri ,,5+2” pentru reglementarea conflictului transnistrean își dovedește ineficiența și în acest caz concret.

La 1 septembrie va suna primul clopoțel pentru elevii din Republica Moldova, inclusiv pentru cei de pe malul stâng al Nistrului. ,,Fortăreața”, așa cum au denumit Transnistria doi tineri documentariști cehi, premiați în 2012 pentru efortul de a reflecta prin imagini video realitatea văzută de locuitorii regiunii separatiste, impune reflecția cotidiană generată de întrebarea ,,ce se va întâmpla mâine aici?”, iar neputința anticipării este speculată de laboratoarele Moscovei, care demonstrează că un câine care latră, și mușcă.

sursa : http://www.contributors.ro